Arhiva. Despre începuturi poate fi ușor să povestești. De foarte multe ori o arhivă apare din întâmplare, când găsești o imagine veche în pod, în cutia cu amintiri a familiei, pe un perete la bunici, la vecini sau uitată pe o masă într-o casă părăsită. Și alegi să o salvezi. Să o cercetezi, să o păstrezi corect, să o restaurezi, să o aduci în atenție, să o arăți publicului într-o expoziție. Fiecare casă în sine poate fi privită ca o arhivă, iar obiectele din ea ca pe niște micro-colecții curatoriate chiar de proprietari. Ce facem când satele sunt depopulate, când lucrurile sunt înstrăinate, curțile abandonate sau vândute, iar locuitorii din ce în ce mai în vârstă? Poveștile par să nu mai aibă continuitate, istoriile locale se topesc, se rup legăturile cu oamenii și locurile, iar fotografiile intră într-un proces irecuperabil de degradare. În acest punct sensibil apare necesitatea construirii unei arhive. O arhivă ca un loc de întâlnire pentru toate generațiile, pe parcursul a zeci de ani. Să poți povesti despre ce-am avut și ce-am pierdut. Să poți călători dintr-o lume în altă lume… să fii inspirat și împlinit, să găsești un sens în fiecare imagine veche și să te așezi cuminte în context. Să începi să înțelegi de ce comunitatea ta are acest portret și mai ales cine și de ce l-a făcut. Așa că am adunat gândurile prietenilor Arhivei satului Șona și am structurat câțiva pași utili și informații despre cum facem din Arhivă – un loc posibil, în fiecare sat.